Trei (3) idei progresiste pentru modernizarea columbofiliei românești

Articole

Trei (3) idei progresiste pentru modernizarea columbofiliei românești

Articole

De câtiva ani buni de zile, columbofilia românească este într-o continuă frământare. Din diferite cauze, pasionații de concursuri cu porumbei voiajori s-au împărțit în trei uniuni (federații) ”naționale”.

Între aceste uniuni au existat și există în continuare unele conflicte. Cu timpul, neînțelegerile și conflictele de interese dintre F.C.P.R. și F.R.S.C. au degenerat chiar în multe și parcă interminabile procese în instanță.

Din fericire, în februarie 2014, între F.R.S.C. și U.C.P.R. s-a stabilit un protocol ferm și foarte promițător de colaborare și organizare de concursuri comune. În prezent, deși din ce în ce mai multe voci susțin formarea unei confederații, acest proiect nu pare să aibă prea multe șanse de reușită.

În special liderii F.C.P.R. refuză ideea unei confederații, pentru că, aparent, nu vor să renunțe la monopolul pe care această organizație îl deține vizavi de reprezentarea la evenimentele F.C.I.

Care mai de care...

Informațiile oferite în mod oficial de reprezentații celor trei federații nu sunt prea exacte, dar raportul de forțe ar fi următorul:

  • În acest moment, Federația Crescătorilor de Porumbei (F.C.P.R.) deține încă superioritatea numerică - se vorbește că ar fi puțin peste 6.500.
  • În cadrul Uniunii Crescătorilor Profeșioniști (U.C.P.R.) își desfășoară activitatea un număr de aproximativ 70 de cluburi românești și 2 cluburi din Bulgaria. Numărul de membri variază în jurul cifrei de 5.400.
  • Federația Română de Sport Columbofil (F.R.S.C.) e compusă din aproximativ 60 de cluburi în vreo 20 de județe ale României. Numărul total de membri nu ne e cunoscut cu exactitate, dar se aproximează la câteva sute peste o mie.

Plebea columbofilă (pasionații columbofili de rând) nu prea ține cont de luptele granzilor și migrează de la an la an dinspre o federație înspre o alta. Acest fapt e unul care ține de normalitate dar, în același timp, demonstreză că mulți columbofili nu sunt mulțumiți de starea de fapt a grupărilor din care fac parte (conflicte, prețuri prea ridicate, etc.) și, acolo unde au posibilitatea, caută și pun în practică soluții alternative.

Sugestii pentru progres

Prezint în continuare, în câteva rânduri, trei idei pentru progresul și modernizarea columbofiliei românești. E foarte probabil ca, datorită unui oarecare grad de subtiectivism al expunerii mele, aceste idei să aibă o aplicabilitate mare în special în cadrul F.C.P.R. (această organizație pare a avea cele mai restrictive și larg contestate regulamente).

Țin să specific că ideile nu îmi aparțin decât într-o mică măsură. Frânturi importante ale acestor concepte le-am cules în urma unor discuții cu columbofili respectabili din diferite părți ale țării și campioni ai celor trei organizații.

I. Garantarea dreptului la liberă asociere

Mulți columbofili se plâng de regulamentul oficial al F.C.P.R., care limitează organizarea concursurilor cu porumbei sub forma unor grupări teritoriale stabilite arbitrar, unele dintre ele fiind de neschimbat (ex. zonele de maraton sau existența a doar două planuri de zbor pe județ). Partizanii desființării acestor limite sunt acuzați de oponenți că ”fug de concurență”.

În urmă cu câțiva ani, o asociație columbofilă creată în baza ordonanței nr. 26/2000 a avut probleme cu procedura de afiliere la F.C.P.R. Altfel spus, se pare că cei din conducerea F.C.P.R. nu au dorit să afilieze această asociație. Ei bine, asociația în cauză a acționat în instanță F.C.P.R., a câștigat procesul și a fost afiliată.

Peste ceva timp, aceeași asociație a acționat din nou în instanță F.C.P.R. pentru a-și obține dreptul de a organiza propriile concursuri cu porumbei. Deși în primăvara acestui an, liderii Asociațiaie Sportiv Columbofile ”10-1” Buzău - căci despre acest club e vorba - au decis să transfere gruparea spre o altă organizație, lupta lor a fost purtată pentru o cauză foarte interesantă, deja intens dezbătută pe internet și în cadrul Conferințelor Naționale ale F.C.P.R.

E oare greșit să i se permită unei grupări de 20 de crescători cu 250 de porumbeii să-și facă propriul concurs de Fond? Cu ce e mai bine că-i lași pe 20 de crescători să concureze la Viteză pe planul lor de zbor? Mai are vreun rost aplicarea unei reguli suplimentare, cum ar fi: doar unul sau două planuri de zbor pe județ? De ce să-i obligi pe toți să lupte pentru campionat sau norme olimpice? Poate că unii chiar nu-și doresc un titlu de campion, ci doar alte avantaje, cum ar fi prețuri mici și/sau premii bănești!

Un grup de columbofili din zona mea (aproximativ 1.000 de porumbei pe sezon), am concurat 4 sezoane la viteză pe un plan de zbor comun cu columbofili care aveau distanțe cu până la 70 de km mai scurte decât ale noastre. Rezultatul: nici o normă în top 200 ”național”, în ciuda oricăror strădanii, în timp ce cei cu 60 de km fața noastră (colegi de asociație județeană) au devenit campioni sau vicecampioni! Nu ar fi fost mai bine ca regulamentul să fi permis să ne facem propriul plan de zbor la categoria I? Nu e oare cât se poate de evident că acei colegi din prima linie au avut mult de profitat de pe urma porumbeilor noștri, care zburau încă 40 de minute sau chiar o oră în plus, etapă de etapă?

Libera asociere e un drept garantat de constituția României! Pornind de la prezumția că într-o grupare columbofilă mare se obțin punctaje mici și, implicit, poziții în topul campionatelor zonale și naționale, consider că e imperios necesar să se renunțe la orice fel de restricție suplimentară referitoare la organizarea concursurilor cu porumbeii.

Astfel, cei care doresc punctaje mici pentru campionat(e) se vor asocia liber în grupări cât mai mari. Ceilalți însă, vor putea alege să-și zboare porumbeii de plăcere la categoriile care îi interesează, în limitele minime ale regulamentului oficial!

De asemenea, e foarte probabil ca alții să aleagă să concureze pentru premiile bănești ale unei singure etape (vezi al treilea paragraf, al pariurilor sportive) în grupări mai mici sau mai mari, dar tot în cadru organizat.

În majoritatea țărilor cu tradiție columbofilă, poți alege să concurezi nestingherit în gruparea care ți se potrivește și acesta e și viitorul columbofiliei românești!

Notă: Strict referitor la cazul F.C.P.R., în opinia mea, această federație se va alinia celor mai înalte standarde internaționale (pe care F.R.S.C. și U.C.P.R. le-au atins deja) abia în momentul în care se va renunța la mentalitatea învechită care-i obligă, încă, la organizarea activităților sportive pe calapodul asociațiilor columbofile județene (probabil în scopul unei centralizări excesive)!

Forma organizatorică de bază a columbofiliei a fost și va fi clubul, liber constituit și autonom! 

II. Acordarea unei importanțe mult mai mari campionatelor zonale, în detrimentul celui ”național”

Din dorința de a-și vinde mai bine păsările sau de a câștiga un renume suplimentar, columbofilii influenți au instituit, cândva, campionate inter-zonale sau naționale. S-a mers și mai departem așa încât se organizează Olimpiade, ș.a.m.d. Trebuie să recunoaștem că aceste Campionate Naționale sunt doar simple înșiruiri de puncte! Cel mai mare paradox al columbofiliei moderne e că în aceste campionate naționale și internaționale participă porumbei care nu au concurat niciodată între ei!

Crearea și întreținerea unei baze de date cu rezultatele obținute de porumbeii tuturor columbofililor membri ai unei federații e prezentată des ca o realizare foarte importantă, mai ales de către cei implicați, la noi, în România. Totuși, emfaza cu care se accentuează noțiunea de campionat național dăunează foarte mult columbofiliei, în general.

Câteva exemple:

  • unui columbofil campion la Viteză într-un județ mic îi va fi aproape imposibil să iasă campion național la această categorie. Prin urmare, nu e deloc corect ca meritele porumbelului său campion județean să fie reduse la un loc 200 național! E mult mai important să se pună accent aproape exclusiv pe pozițiile fruntașe din Campionatul clubului la distanțe scurte și pe Campionatul Zonal la distanțe mari!
  • pentru mine, cel mai bun porumbel la categoria Maraton este campionul Transilvaniei la această categorie, deoarece am concurat în aceleași condiții, cu lansări comune.
  • dacă Moldova are o etapă dezastruoasă de maraton într-un sezon, e foarte probabil ca nici un crescător moldovean să nu mai ocupe vreun loc în Top 10 Național la categoria As Maraton. Oricum, campionul moldovean al acelui sezon va avea tot dreptul să se laude cu titlul său, fără să specifice că ocupă un loc mai în spate în ”Campionatul Național”. Ce relevanță ar mai avea Campionatul Național în acest caz?

Sportul columbofil e și așa destul de injust. Porumbeii dintr-o anumită zonă zboară distanțe diferite până la crescătoriile lor și pot întâlni diverse fenomene meteorologice. Atât de mulți factori independenți de calitățile păsării și de priceperea columbofilului ar putea ajuta un porumbel să obțină calificative foarte bune, încât e de-a dreptul absurd să centralizezi aceste rezultate pe arii foarte mari de suprafață!

Un maestru al maratonului de la noi mi-a recomandat să analizez campionatele zonale ale cehilor, la Olimpiada de la Nitra. Conform celor relatate, cehii nu au un campionat național la propriu. Se mulțumesc cu rezultatele obținute pe zone/grupări, conștienți fiind că valoarea unui campion zonal nu poate fi comparată cu cea a unui omolog, dintr-o altă zonă.

La fel, belgienii și olandezii au înțeles de mult acest fapt. Pentru ei, nici măcar Olimpiadele nu reprezintă un așa mare interes. Mai mult, există crescători de top care nici măcar nu își trimit rezultatele pentru a fi centralizate în campionatul KBDB, de exemplu.

La români mai există încă această manie a campionatelor ”naționale” și ”internaționale”. Dacă vrem să intrăm în rândurile celor mai importanți pioni ai columbofiliei modiale, va trebui să renunțăm la acest sistem incorect de evaluare a rezultatelor (cel ”național”), în favoarea campionatelor zonale sau pe cluburi!

În accepțiunea internațională concursurile puternice înseamnă porumbei care concurează efectiv între ei (nu doar prin punctaje, pe listele campionatelor) și un numeric cât mai mare de crescători specializați pe o anumită categorie de zbor!

III. Introducerea pariurilor sportiv-columbofile oficiale

Acest al treilea aspect adus în discuție e strâns legat de existența unui foarte mare număr de columbofili români pentru care singurul considerent important luat în calcul e costul acestui hobby. De obicei, aceștia nu își doresc cu orice preț să ajungă campioni la o anumită categorie (de fapt, nu își permit să investească suficient de mulți bani în slujba acestui scop).

În contradicție cu strădaniile depuse de cei mulți (săraci) pentru a-și concura porumbeii, se poate observa o tendință generalizată a conducătorilor de asociații sau federații pentru promovarea columbofiliei ca un sport al elitiștilor. În opinia lor, e important și perfect normal să investești sume foarte mari pentru a obține un titlu ”național”.

Și în ce se concretizează un titlu de campion, pe lângă respectul primit (sau nu) din partea concurenților? Foarte probabil, doar într-o simplă diplomă și o cupă de tinichea!

Ei bine, mă văd din nou nevoit să apelez la exemplul țărilor cu tradiție columbofilă (Belgia, Olanda, Anglia, etc.). În lungile istorii ale columbofiliei acestor națiuni au existat tot timpul concursuri cu premii bănești sau materiale foarte mari. Și în prezent se practică pariuri în bani aproape la fiecare concurs! Un simplu pasionat poate câștiga pe etapă de la zeci sau sute de £ (UK) până la o mașină sau sute de mii de € (Taiwan).

Oare să ne lipsească complet nouă românilor, materialismul acestui capitalism vestic? De ce să nu încercăm și noi de acum înainte să îmbinăm în columbofilie utilul cu plăcutul? Suntem un popor care pariem destul de mult. Nu ar fi mai ușor de promovat sportul columbofil, dacă pentru orice performanță s-ar garanta un câștig financiar, la orice nivel, chiar și de club?

Columbofilia românească e prea mică pentru ca marile case de pariuri să se arate interesate de această nișă neînsemnată de piață! A înființa o casă de pariuri columbofile poate fi o afacere destul de complicată. Totuși, există atât de multe modele de succes, atât în Europa cât și în Asia! Nu se poate ca la noi să nu se gândească cineva, curând, să pună bazele unui sistem modern de pariere, centralizat online și cu respectarea legislației în vigoare.

De fiecare dată când le-am explicat colegilor de serviciu că îmi pregătesc porumbeii pentru un concurs important, m-au întrebat: ”Câștigi ceva bani?”. Răspunsul meu a fost invariabil: nimic! Nu ați pățit la fel? Sunt sigur că multora dintre noi ne-ar plăcea să pariem la orice concurs (chiar de viteză, chiar cu 20 membri) și să așteptăm porumbeii și cu speranța unui premiu în bani, nu doar de plăcere! Le-am putea spune colegilor de serviciu, a doua zi: ”Am luat locul 3, cu câștig 100 RON. Dau de băut diseară!”

Notă: Există persoane care se tem că un asemenea sistem de pariere ar putea fi implementat și monopolizat (prin intermediul unor asociații sau federații) de către aceiași indivizi rapace care-l storc anual de bani pe columbofilul de rând. Temerile acestora sunt parțial nefondate. Un sistem național de pariere e mult mai greu de ascuns de ochii organelor de control ale statului!   Pe deasupra, în columbofilie se pare că e și așa destul de greu să trișezi. Oricum, odată cu introducerea premiilor în bani, măsurile de siguranță vor trebui să fie și mai bine puse la punct!

Concluzii

Într-o columbofilie românească (mult mai) modernizată, următoarele trei deziderate ar trebui să fie îndeplinite.

Întâi, orice grupare de columbofili (oricât de mică, în limitele regulamnetului) își va putea zbura porumbeii în interesul majorității membrilor săi, respectând un set minim de reguli sportive ale Federației din care face parte. Doar așa se va respecta pe deplin dreptul la liberă asociere!

În al doilea rând, într-o columbofilie cu un sistem modern de valori, un porumbel sau campion zonal nu vor mai fi apreciați deloc prin prisma poziției din campionatul ”național”! Va crește astfel foarte mult importanța campionatelor zonale/pe club, în detrimentul așa-ziselor campionate naționale.

În al treilea, dar nu și ultimul rând, columbofilul de rând va avea posibilitatea să parieze și va putea câștiga bani din fiecare etapă, nu doar hârtii și tinichele, la sfârșit de sezon!

Al dumneavoastră,

Corneliu Vesa

De câtiva ani buni de zile, columbofilia românească este într-o continuă frământare. Din diferite cauze, pasionații de concursuri cu porumbei voiajori s-au împărțit în trei uniuni (federații) ”naționale”.

Între aceste uniuni au existat și există în continuare unele conflicte. Cu timpul, neînțelegerile și conflictele de interese dintre F.C.P.R. și F.R.S.C. au degenerat chiar în multe și parcă interminabile procese în instanță.

Din fericire, în februarie 2014, între F.R.S.C. și U.C.P.R. s-a stabilit un protocol ferm și foarte promițător de colaborare și organizare de concursuri comune. În prezent, deși din ce în ce mai multe voci susțin formarea unei confederații, acest proiect nu pare să aibă prea multe șanse de reușită.

În special liderii F.C.P.R. refuză ideea unei confederații, pentru că, aparent, nu vor să renunțe la monopolul pe care această organizație îl deține vizavi de reprezentarea la evenimentele F.C.I.

Care mai de care...

Informațiile oferite în mod oficial de reprezentații celor trei federații nu sunt prea exacte, dar raportul de forțe ar fi următorul:

  • În acest moment, Federația Crescătorilor de Porumbei (F.C.P.R.) deține încă superioritatea numerică - se vorbește că ar fi puțin peste 6.500.
  • În cadrul Uniunii Crescătorilor Profeșioniști (U.C.P.R.) își desfășoară activitatea un număr de aproximativ 70 de cluburi românești și 2 cluburi din Bulgaria. Numărul de membri variază în jurul cifrei de 5.400.
  • Federația Română de Sport Columbofil (F.R.S.C.) e compusă din aproximativ 60 de cluburi în vreo 20 de județe ale României. Numărul total de membri nu ne e cunoscut cu exactitate, dar se aproximează la câteva sute peste o mie.

Plebea columbofilă (pasionații columbofili de rând) nu prea ține cont de luptele granzilor și migrează de la an la an dinspre o federație înspre o alta. Acest fapt e unul care ține de normalitate dar, în același timp, demonstreză că mulți columbofili nu sunt mulțumiți de starea de fapt a grupărilor din care fac parte (conflicte, prețuri prea ridicate, etc.) și, acolo unde au posibilitatea, caută și pun în practică soluții alternative.

Sugestii pentru progres

Prezint în continuare, în câteva rânduri, trei idei pentru progresul și modernizarea columbofiliei românești. E foarte probabil ca, datorită unui oarecare grad de subtiectivism al expunerii mele, aceste idei să aibă o aplicabilitate mare în special în cadrul F.C.P.R. (această organizație pare a avea cele mai restrictive și larg contestate regulamente).

Țin să specific că ideile nu îmi aparțin decât într-o mică măsură. Frânturi importante ale acestor concepte le-am cules în urma unor discuții cu columbofili respectabili din diferite părți ale țării și campioni ai celor trei organizații.

I. Garantarea dreptului la liberă asociere

Mulți columbofili se plâng de regulamentul oficial al F.C.P.R., care limitează organizarea concursurilor cu porumbei sub forma unor grupări teritoriale stabilite arbitrar, unele dintre ele fiind de neschimbat (ex. zonele de maraton sau existența a doar două planuri de zbor pe județ). Partizanii desființării acestor limite sunt acuzați de oponenți că ”fug de concurență”.

În urmă cu câțiva ani, o asociație columbofilă creată în baza ordonanței nr. 26/2000 a avut probleme cu procedura de afiliere la F.C.P.R. Altfel spus, se pare că cei din conducerea F.C.P.R. nu au dorit să afilieze această asociație. Ei bine, asociația în cauză a acționat în instanță F.C.P.R., a câștigat procesul și a fost afiliată.

Peste ceva timp, aceeași asociație a acționat din nou în instanță F.C.P.R. pentru a-și obține dreptul de a organiza propriile concursuri cu porumbei. Deși în primăvara acestui an, liderii Asociațiaie Sportiv Columbofile ”10-1” Buzău - căci despre acest club e vorba - au decis să transfere gruparea spre o altă organizație, lupta lor a fost purtată pentru o cauză foarte interesantă, deja intens dezbătută pe internet și în cadrul Conferințelor Naționale ale F.C.P.R.

E oare greșit să i se permită unei grupări de 20 de crescători cu 250 de porumbeii să-și facă propriul concurs de Fond? Cu ce e mai bine că-i lași pe 20 de crescători să concureze la Viteză pe planul lor de zbor? Mai are vreun rost aplicarea unei reguli suplimentare, cum ar fi: doar unul sau două planuri de zbor pe județ? De ce să-i obligi pe toți să lupte pentru campionat sau norme olimpice? Poate că unii chiar nu-și doresc un titlu de campion, ci doar alte avantaje, cum ar fi prețuri mici și/sau premii bănești!

Un grup de columbofili din zona mea (aproximativ 1.000 de porumbei pe sezon), am concurat 4 sezoane la viteză pe un plan de zbor comun cu columbofili care aveau distanțe cu până la 70 de km mai scurte decât ale noastre. Rezultatul: nici o normă în top 200 ”național”, în ciuda oricăror strădanii, în timp ce cei cu 60 de km fața noastră (colegi de asociație județeană) au devenit campioni sau vicecampioni! Nu ar fi fost mai bine ca regulamentul să fi permis să ne facem propriul plan de zbor la categoria I? Nu e oare cât se poate de evident că acei colegi din prima linie au avut mult de profitat de pe urma porumbeilor noștri, care zburau încă 40 de minute sau chiar o oră în plus, etapă de etapă?

Libera asociere e un drept garantat de constituția României! Pornind de la prezumția că într-o grupare columbofilă mare se obțin punctaje mici și, implicit, poziții în topul campionatelor zonale și naționale, consider că e imperios necesar să se renunțe la orice fel de restricție suplimentară referitoare la organizarea concursurilor cu porumbeii.

Astfel, cei care doresc punctaje mici pentru campionat(e) se vor asocia liber în grupări cât mai mari. Ceilalți însă, vor putea alege să-și zboare porumbeii de plăcere la categoriile care îi interesează, în limitele minime ale regulamentului oficial!

De asemenea, e foarte probabil ca alții să aleagă să concureze pentru premiile bănești ale unei singure etape (vezi al treilea paragraf, al pariurilor sportive) în grupări mai mici sau mai mari, dar tot în cadru organizat.

În majoritatea țărilor cu tradiție columbofilă, poți alege să concurezi nestingherit în gruparea care ți se potrivește și acesta e și viitorul columbofiliei românești!

Notă: Strict referitor la cazul F.C.P.R., în opinia mea, această federație se va alinia celor mai înalte standarde internaționale (pe care F.R.S.C. și U.C.P.R. le-au atins deja) abia în momentul în care se va renunța la mentalitatea învechită care-i obligă, încă, la organizarea activităților sportive pe calapodul asociațiilor columbofile județene (probabil în scopul unei centralizări excesive)!

Forma organizatorică de bază a columbofiliei a fost și va fi clubul, liber constituit și autonom! 

II. Acordarea unei importanțe mult mai mari campionatelor zonale, în detrimentul celui ”național”

Din dorința de a-și vinde mai bine păsările sau de a câștiga un renume suplimentar, columbofilii influenți au instituit, cândva, campionate inter-zonale sau naționale. S-a mers și mai departem așa încât se organizează Olimpiade, ș.a.m.d. Trebuie să recunoaștem că aceste Campionate Naționale sunt doar simple înșiruiri de puncte! Cel mai mare paradox al columbofiliei moderne e că în aceste campionate naționale și internaționale participă porumbei care nu au concurat niciodată între ei!

Crearea și întreținerea unei baze de date cu rezultatele obținute de porumbeii tuturor columbofililor membri ai unei federații e prezentată des ca o realizare foarte importantă, mai ales de către cei implicați, la noi, în România. Totuși, emfaza cu care se accentuează noțiunea de campionat național dăunează foarte mult columbofiliei, în general.

Câteva exemple:

  • unui columbofil campion la Viteză într-un județ mic îi va fi aproape imposibil să iasă campion național la această categorie. Prin urmare, nu e deloc corect ca meritele porumbelului său campion județean să fie reduse la un loc 200 național! E mult mai important să se pună accent aproape exclusiv pe pozițiile fruntașe din Campionatul clubului la distanțe scurte și pe Campionatul Zonal la distanțe mari!
  • pentru mine, cel mai bun porumbel la categoria Maraton este campionul Transilvaniei la această categorie, deoarece am concurat în aceleași condiții, cu lansări comune.
  • dacă Moldova are o etapă dezastruoasă de maraton într-un sezon, e foarte probabil ca nici un crescător moldovean să nu mai ocupe vreun loc în Top 10 Național la categoria As Maraton. Oricum, campionul moldovean al acelui sezon va avea tot dreptul să se laude cu titlul său, fără să specifice că ocupă un loc mai în spate în ”Campionatul Național”. Ce relevanță ar mai avea Campionatul Național în acest caz?

Sportul columbofil e și așa destul de injust. Porumbeii dintr-o anumită zonă zboară distanțe diferite până la crescătoriile lor și pot întâlni diverse fenomene meteorologice. Atât de mulți factori independenți de calitățile păsării și de priceperea columbofilului ar putea ajuta un porumbel să obțină calificative foarte bune, încât e de-a dreptul absurd să centralizezi aceste rezultate pe arii foarte mari de suprafață!

Un maestru al maratonului de la noi mi-a recomandat să analizez campionatele zonale ale cehilor, la Olimpiada de la Nitra. Conform celor relatate, cehii nu au un campionat național la propriu. Se mulțumesc cu rezultatele obținute pe zone/grupări, conștienți fiind că valoarea unui campion zonal nu poate fi comparată cu cea a unui omolog, dintr-o altă zonă.

La fel, belgienii și olandezii au înțeles de mult acest fapt. Pentru ei, nici măcar Olimpiadele nu reprezintă un așa mare interes. Mai mult, există crescători de top care nici măcar nu își trimit rezultatele pentru a fi centralizate în campionatul KBDB, de exemplu.

La români mai există încă această manie a campionatelor ”naționale” și ”internaționale”. Dacă vrem să intrăm în rândurile celor mai importanți pioni ai columbofiliei modiale, va trebui să renunțăm la acest sistem incorect de evaluare a rezultatelor (cel ”național”), în favoarea campionatelor zonale sau pe cluburi!

În accepțiunea internațională concursurile puternice înseamnă porumbei care concurează efectiv între ei (nu doar prin punctaje, pe listele campionatelor) și un numeric cât mai mare de crescători specializați pe o anumită categorie de zbor!

III. Introducerea pariurilor sportiv-columbofile oficiale

Acest al treilea aspect adus în discuție e strâns legat de existența unui foarte mare număr de columbofili români pentru care singurul considerent important luat în calcul e costul acestui hobby. De obicei, aceștia nu își doresc cu orice preț să ajungă campioni la o anumită categorie (de fapt, nu își permit să investească suficient de mulți bani în slujba acestui scop).

În contradicție cu strădaniile depuse de cei mulți (săraci) pentru a-și concura porumbeii, se poate observa o tendință generalizată a conducătorilor de asociații sau federații pentru promovarea columbofiliei ca un sport al elitiștilor. În opinia lor, e important și perfect normal să investești sume foarte mari pentru a obține un titlu ”național”.

Și în ce se concretizează un titlu de campion, pe lângă respectul primit (sau nu) din partea concurenților? Foarte probabil, doar într-o simplă diplomă și o cupă de tinichea!

Ei bine, mă văd din nou nevoit să apelez la exemplul țărilor cu tradiție columbofilă (Belgia, Olanda, Anglia, etc.). În lungile istorii ale columbofiliei acestor națiuni au existat tot timpul concursuri cu premii bănești sau materiale foarte mari. Și în prezent se practică pariuri în bani aproape la fiecare concurs! Un simplu pasionat poate câștiga pe etapă de la zeci sau sute de £ (UK) până la o mașină sau sute de mii de € (Taiwan).

Oare să ne lipsească complet nouă românilor, materialismul acestui capitalism vestic? De ce să nu încercăm și noi de acum înainte să îmbinăm în columbofilie utilul cu plăcutul? Suntem un popor care pariem destul de mult. Nu ar fi mai ușor de promovat sportul columbofil, dacă pentru orice performanță s-ar garanta un câștig financiar, la orice nivel, chiar și de club?

Columbofilia românească e prea mică pentru ca marile case de pariuri să se arate interesate de această nișă neînsemnată de piață! A înființa o casă de pariuri columbofile poate fi o afacere destul de complicată. Totuși, există atât de multe modele de succes, atât în Europa cât și în Asia! Nu se poate ca la noi să nu se gândească cineva, curând, să pună bazele unui sistem modern de pariere, centralizat online și cu respectarea legislației în vigoare.

De fiecare dată când le-am explicat colegilor de serviciu că îmi pregătesc porumbeii pentru un concurs important, m-au întrebat: ”Câștigi ceva bani?”. Răspunsul meu a fost invariabil: nimic! Nu ați pățit la fel? Sunt sigur că multora dintre noi ne-ar plăcea să pariem la orice concurs (chiar de viteză, chiar cu 20 membri) și să așteptăm porumbeii și cu speranța unui premiu în bani, nu doar de plăcere! Le-am putea spune colegilor de serviciu, a doua zi: ”Am luat locul 3, cu câștig 100 RON. Dau de băut diseară!”

Notă: Există persoane care se tem că un asemenea sistem de pariere ar putea fi implementat și monopolizat (prin intermediul unor asociații sau federații) de către aceiași indivizi rapace care-l storc anual de bani pe columbofilul de rând. Temerile acestora sunt parțial nefondate. Un sistem național de pariere e mult mai greu de ascuns de ochii organelor de control ale statului!   Pe deasupra, în columbofilie se pare că e și așa destul de greu să trișezi. Oricum, odată cu introducerea premiilor în bani, măsurile de siguranță vor trebui să fie și mai bine puse la punct!

Concluzii

Într-o columbofilie românească (mult mai) modernizată, următoarele trei deziderate ar trebui să fie îndeplinite.

Întâi, orice grupare de columbofili (oricât de mică, în limitele regulamnetului) își va putea zbura porumbeii în interesul majorității membrilor săi, respectând un set minim de reguli sportive ale Federației din care face parte. Doar așa se va respecta pe deplin dreptul la liberă asociere!

În al doilea rând, într-o columbofilie cu un sistem modern de valori, un porumbel sau campion zonal nu vor mai fi apreciați deloc prin prisma poziției din campionatul ”național”! Va crește astfel foarte mult importanța campionatelor zonale/pe club, în detrimentul așa-ziselor campionate naționale.

În al treilea, dar nu și ultimul rând, columbofilul de rând va avea posibilitatea să parieze și va putea câștiga bani din fiecare etapă, nu doar hârtii și tinichele, la sfârșit de sezon!

Al dumneavoastră,

Corneliu Vesa

Editoriale
Noutăți

Către toți columbofilii, mesaj de suflet și îndemn la acțiune !

Dragi colegi și prieteni columbofili, ziua de 27 februarie 2016 poate constitui un moment determinant, punctul de cotitură pentru un viitor mai bun al Uniunii Columbofililor Profesioniști din România! Pe acea dată, la Târgoviște, vor avea loc alegeri pentru funcţiile Comitetului Director al U.C.P.R. Vă scriu acum pentru a vă...

Alegeri U.C.P.R. - Cristian Băiașoiu, un adevărat pasionat al porumbeilor și omul cu cele mai mari șanse pentru modernizarea Uniunii Columbofile!

Sâmbătă, 27 februarie 2016, la Târgoviște, se va desfășura Adunarea Generală a Uniunii Columbofililor Profesiniști din România. O veste excelentă e candidatura dlui. Cristian Băiașoiu pentru postul de președinte al uniunii! Uniunea Columbofililor Profesioniști este a doua organizație columbofilă ca număr de membri din România, iar dl. Cristian Băiașoiu, președinte...

F.R.S.C. Vest - Invitație la discuții pentru 2016 & Info taxe

Cluburile din vestul ţării afiliate la FRSC (din judeţele Bihor şi Satu Mare) și-au propus să organizeze în anul competiţional 2016 un plan de zbor comun. Duminică, 18 octombrie 2015, reprezentanții a 3 cluburi columbofile din vestul țării -C.S.C. Viitorul Satu Mare, C.S.C. Maraton Satu Mare și C.S.C. CMT Bihor...

FOTO - Festivitatea de premiere a C.C.M.T. - Sezonul 2014 (Beiuș, BH, 24 Ianuarie 2015)

Clubul Columbofil Maraton Transilvania a organizat o masă festivă, Sâmbătă, 24.01.2015, la Pensiunea Mario din Beiuș, județul Bihor. Au participat membri ai cluburilor columbofile din județul Bihor, dar și invitați ai cluburilor din județele Satu Mare și Maramureș. Columbofilii și porumbeii bihoreni au fost premiați cu cupe, diplome și medalii,...

C.C.M.T. Masă festivă la Pensiunea Mario (24.01.2015, Beiuș, Bihor)

Clubul Columbofil Maraton Transilvania va organiza o masă festivă, Sâmbătă, 24.01.2015, la Pensiunea Mario din Beiuș, județul Bihor. Evenimentul va începe la ora 17. Vor participa membri ai cluburilor columbofile din județul Bihor, dar și invitați ai cluburilor din județele Satu Mare și Maramureș. Columbofilii și porumbeii bihoreni vor fi...

Clubul Columbofil Maraton Transilvania - Obiective importante în 2015!

O bună cale înspre progres este stabilirea unor obiective-țintă. De asemenea, fiecărui scop țintă obisnuim să îi atașăm și câte un termen limită. Vă prezint și eu aici câteva din obiectivele pe care mă voi strădui să le ating în 2015,  în cadrul Clubului Maraton Transilvania, împreună cu colegii mei....
Interviuri/reportaje

Sus